„Ne dă Lupii târcoale.”

„Ne dă Lupii târcoale.”

Nu ştiu ce părere aveţi voi despre melodia Adei dar mie îmi place nespus de mult. De fiecare dată când o ascult mi se zbârleşte pielea pe mâini. Are aşa de multe subînţelesuri încât fiecare este liber să îşi imagineze propriul scenariu.

Melodia „Lupii” mă duce cu gândul la strămoşii noştri care au luptat şi şi-au dat viaţa pentru ca pământul pe care ne-am născut să nu ajungă pe mâna străinilor. Iar noi ce facem? Dormim ca nişte „ciobani” în propriile „colibe” în timp ce „Lupii” (străinii) vin să ne mănânce „oile” (bogăţiile acestei ţări pentru care suntem cunoscuţi). Vin să ne cumpere inclusiv pe noi, pe copiii noştri, pentru că suntem recunoscuţi ca fiind un popor cu un număr vast al oamenilor de ştiinţă care au făcut istorie în domeniul cercetărilor şi nu numai.

Nu vreau să intru în polemici. Îmi exprim tristeţea când văd cum ne servim pe tavă, cum am devenit nişte puturoşi cu toţii, ne este „lene” să muncim pământul lăsat de strămoşi. Preferăm să muncim pământul altora, să ne părăsim copiii şi pentru ce? Pentru un ban în plus care  ne dă satisfacţie pe moment, care ne maschează adevăratele tristeţi şi nemulţumiri. Am pierdut de mult adevărata esenţă a vieţii, adevăratele valori care ne fac de-a dreptul fericiţi. Acum depinde doar de noi să ne educăm copiii astfel încât să înveţe ceea ce contează cel mai mult pentru sufletul lor. Altfel, vom aveam nişte copii falşi ascunşi în spatele unui selfie încercând să arate lumii cât de „fericiţi” sunt ei, că doar asta au învăţat de la părinţi. Dacă acele poze ar putea striga …… 😦

 Ascultaţi şi voi versurile melodiei şi spuneţi-mi ce anume vă transmite vouă?

Week-end la bunici

DSC_6512 (2)Week-end la bunici.

Împreună cu sora şi verişoara mea am decis, cu ocazia zilei de naştere a bunicii şi a Sf. Mihail şi Gavril, să îi organizăm o surpriză bunicii. Surpriza consta în prezenţa noastră la bunica la ţară, în formulă de trei ca pe vremea copilăriei când ne petreceam vacanţele la bunici. Doar că de această dată eram în formulă extinsă pentru că de atunci şi până azi ne-am căsătorit, alţii urmează să o facă, unii au deja copii, alţii urmează să aibă primul lor copil şi tot aşa… 😀

Fac o mică paranteză ca să spun că am copilărit toate trei în curtea bunicilor fie vară, fie iarnă, fie primăvară şi de aceea  avem amintiri frumoase care ne leagă de acele meleaguri. Acum este plăcut să mă reîntorc acolo unde îmi rulează în minte toate năzbâtiile pe care le făceam când eram mică. Acolo unde îmi amintesc fiecare clipă petrecută ca şi cum ar fi fost ieri. Acolo unde îmi amintesc cum îmi petreceam sărbătorile de iarnă la săniuş pe uliţa din sat şi cum veneam acasă cu nasul şi mâinile îngheţate iar când dădeam de căldura din casă, de la soba pe lemne, mă topeam ca un om de zăpadă la soare. Acolo unde am stat în carantină când am făcut bolile copilăriei sau acolo unde mergeam pe dealuri la legat de vie sau la adunat de fructe şi legume din grădina pe care o aveau bunicii. Acolo unde mergeam la cules de mure, zmeură, alune de pădure etc.. Acolo unde mergeam în descoperirea mormântului lui Ştefan cel Mare sau al lui Mihai Viteazul. Acolo unde mergeam seara „la şcoală” (în curtea fostei şcoli din sat care era de mult închisă) ca să ne jucăm cu copiii din sat. Acolo unde mergeam vara la bâlci îmbrăcată de gală, unde părinţii şi bunicii se întâlneau cu vechi cunoştinţe şi rude şi se mândreau cu odraslele lor. Acolo unde atunci când eşti mic totul ţi se pare fantastic şi minunat şi unde singurul lucru care contează este să fi fericit.

Revenind la surpriza noastră, cu o săptămână înainte am discutat despre surpriză, cum să facem cum să procedăm, astfel încât bunica să nu afle despre surpriză. Numai că bunica a aflat, dar numai contează de unde, important este că a fost extrem de încântată să ştie că vom fi toate trei la ea acasă.

Până la urmă surpriza nu a fost pentru bunica ci pentru noi. Bunica ne-a aşteptat cu masa plină cu bucate „a la bunica”, plus acea „căldură” pe care numai la bunici în casă o poţi găsi. Iar bucuria cea mare a fost să îi văd de-a dreptul  emoţionaţi, cu lacrimi în ochi, când le-am cântat la amândoi mulţi ani trăiască. Am spus la amândoi pentru că în urmă cu trei săptămâni a fost şi ziua bunicului şi nu am reuşit să ajungem la el atunci. Este greu să ajungi de fiecare dată când simţi nevoia, mai ales acum când suntem cu toţii atât de ocupaţi încât aproape dacă mai avem timp să ne auzim propriile gânduri.

Eu am mai nou o vorbă: „Profitaţi de prezenţa oamenilor atunci când sunt în putere şi acordaţi-le cât de multă atenţie şi iubire puteţi ca să nu aveţi regrete mai târziu, ci să vă amintiţi cu drag de toate clipele petrecute împreună.” Asta încerc să fac, să acord atenţie tuturor persoanelor dragi mie chiar dacă de multe ori ele nu îşi dau seama.

Griş cu lapte

 GRIŞ CU LAPTE

gris2Voi când auziţi de griş cu lapte la ce vă gândiţi? Mie îmi aduce aminte de deserturile copilăriei. Copiii mei îmi cer mereu ceva dulce, aşa că într-o seară m-am hotărât să le fac griş cu lapte, aşa cum ne făcea şi nouă mama sau bunica. Aveam în casă tot ce îmi trebuia aşa că m-am apucat de lucru.

Ingrediente:

  • 450 ml de lapte;
  • 45g de griş;
  • 2 lg de zahăr;
  • seminţele unei păstăi de vanilie (sau zahăr vanilat);
  • un vf de cuţit de turmeric (opţional);
  • scorţişoară..

Preparare:

      Am pus laptele la foc mediu împreună cu seminţele de la păstaia de vanilie. Când a început să fiarbă am micşorat focul, am adăugat  grişul, zahărul şi am amestecat continuu până când a fiert grişul. La final am adăugat vf de cuţit cu turmeric (acel condiment care colorează în galben şi care este foarte bun pentru răceli) şi scorţişoară.

      După ce s-a răcit, dar nu de tot, cât să nu frigă la limbă, l-am montat în două pahare de suc, ca să fie mai atractiv pentru copii, împreună cu dulceaţă de caise, făcută acum un an, dar care s-a păstrat foarte bine. Deasupra i-am pus o frunzuliţă de druşaim. Este o plantă aromată pe care am primit-o de la bunica mea cu ceva timp în urmă. Ştiu de la ea că o folosea atunci când făcea dulceaţă pentru un plus de aromă, eu nu am făcut altceva decât să preiau de la ea tehnica. 😀 gris      Poftă bună!

Buna dimineata!

gif-uri-hipnotice07Azi m-am hotărât. Îmi fac un jurnal, pe care să îl împărtăşesc cu toată lumea. Cu mulţi ani în urmă scriam pe un caiet toate gândurile mele. Am şi acum acasă caietele pline cu amintiri scrise de pe vremea când încă mă jucam cu păpușile. Am încetat să fac acest lucru, care îmi plăcea nespus de mult, datorită timpului încărcat pe care îl am. Însă azi, am decis că trebuie să acord timp şi lucrurilor simple care îmi fac plăcere şi cu ajutorul cărora reuşesc să mă eliberez de stările negative. Bine, veţi spune că pentru asta există psiholog, prieteni, familie, dar să fim serioşi câţi dintre voi se duc la psiholog, câţi dintre voi au timp de o cafea cu cel mai bun prieten sau câţi dintre voi sunt aproape de familie pentru a le împărtăşii  gândurile voastre? Şi ca să fiu şi mai sinceră cu voi, eu mă exprim mult mai uşor în scris decât verbal.

O să încep să împărtăşesc cu voi tot ceea ce fac eu pentru mine şi familia mea. Aşa cum sunt eu, cu bune şi rele, pentru că nu suntem perfecţi. Astfel, încerc să fiu aproape de familie, de vechi sau noi prieteni ori de câte ori doresc.

De când am devenit mămică încerc neîncetat să fiu  un bun exemplu pentru copiii mei. Recunosc că nu îmi iese de fiecare dată, exact cum am mai spus, nu suntem perfecţi, însă îmi recunosc şi îmi asum greşelile de faţă cu ai mei copii pentru a vedea că şi adulţii greşesc. Nu îmi este ruşine să recunosc: „Da, am greşit! O să remediez greşelea în cel mai scurt timp.” sau, nu îmi este ruşine să spun: „Scuză-mă, îmi pare rău că te-am rănit!”

Lucrul acesta m-a făcut să văd altfel viaţa şi să gândesc altfel. Vrem o schimbare în ţara asta? Ei bine, trebuie să începem cu modelarea caracterelor noastre şi a copiiilor noştri, care vor ajunge să ne conducă ţara şi să ne plăteasca pensiile. Cât credeţi că vor mai trăi „mafioţii” din ziua de azi? Dacă ne creştem copiii îndoctrinaţi să înghită şi să accepte rahaturile altora, nu vor fi în stare niciodată să schimbe ceva pentru omenire. Trebuie să îi învăţăm lucrurile mărunte, pe care chiar noi le-am uitat atunci cand am căscat gura la prostiile altora. Trebuie să-i învăţăm lucruri precum: bunătatea, onestitatea, bunul simţ, punctualitatea, respectul faţă de ceilalţi, respectul de sine prin îngrijirea personală, respectul faţă de locul numit „acasă” prin curăţenia locului, etc..

Eu sper şi am încredere că mai există şi alţi părinţi sau viitori părinţi care găndesc ca mine. Mă agăţ de acestă speranţă cu gândul că:

ÎMPREUNĂ VOM SCHIMBA VIITORUL ÎN CEVA MAI BUN!