Week-end la bunici

DSC_6512 (2)Week-end la bunici.

Împreună cu sora şi verişoara mea am decis, cu ocazia zilei de naştere a bunicii şi a Sf. Mihail şi Gavril, să îi organizăm o surpriză bunicii. Surpriza consta în prezenţa noastră la bunica la ţară, în formulă de trei ca pe vremea copilăriei când ne petreceam vacanţele la bunici. Doar că de această dată eram în formulă extinsă pentru că de atunci şi până azi ne-am căsătorit, alţii urmează să o facă, unii au deja copii, alţii urmează să aibă primul lor copil şi tot aşa… 😀

Fac o mică paranteză ca să spun că am copilărit toate trei în curtea bunicilor fie vară, fie iarnă, fie primăvară şi de aceea  avem amintiri frumoase care ne leagă de acele meleaguri. Acum este plăcut să mă reîntorc acolo unde îmi rulează în minte toate năzbâtiile pe care le făceam când eram mică. Acolo unde îmi amintesc fiecare clipă petrecută ca şi cum ar fi fost ieri. Acolo unde îmi amintesc cum îmi petreceam sărbătorile de iarnă la săniuş pe uliţa din sat şi cum veneam acasă cu nasul şi mâinile îngheţate iar când dădeam de căldura din casă, de la soba pe lemne, mă topeam ca un om de zăpadă la soare. Acolo unde am stat în carantină când am făcut bolile copilăriei sau acolo unde mergeam pe dealuri la legat de vie sau la adunat de fructe şi legume din grădina pe care o aveau bunicii. Acolo unde mergeam la cules de mure, zmeură, alune de pădure etc.. Acolo unde mergeam în descoperirea mormântului lui Ştefan cel Mare sau al lui Mihai Viteazul. Acolo unde mergeam seara „la şcoală” (în curtea fostei şcoli din sat care era de mult închisă) ca să ne jucăm cu copiii din sat. Acolo unde mergeam vara la bâlci îmbrăcată de gală, unde părinţii şi bunicii se întâlneau cu vechi cunoştinţe şi rude şi se mândreau cu odraslele lor. Acolo unde atunci când eşti mic totul ţi se pare fantastic şi minunat şi unde singurul lucru care contează este să fi fericit.

Revenind la surpriza noastră, cu o săptămână înainte am discutat despre surpriză, cum să facem cum să procedăm, astfel încât bunica să nu afle despre surpriză. Numai că bunica a aflat, dar numai contează de unde, important este că a fost extrem de încântată să ştie că vom fi toate trei la ea acasă.

Până la urmă surpriza nu a fost pentru bunica ci pentru noi. Bunica ne-a aşteptat cu masa plină cu bucate „a la bunica”, plus acea „căldură” pe care numai la bunici în casă o poţi găsi. Iar bucuria cea mare a fost să îi văd de-a dreptul  emoţionaţi, cu lacrimi în ochi, când le-am cântat la amândoi mulţi ani trăiască. Am spus la amândoi pentru că în urmă cu trei săptămâni a fost şi ziua bunicului şi nu am reuşit să ajungem la el atunci. Este greu să ajungi de fiecare dată când simţi nevoia, mai ales acum când suntem cu toţii atât de ocupaţi încât aproape dacă mai avem timp să ne auzim propriile gânduri.

Eu am mai nou o vorbă: „Profitaţi de prezenţa oamenilor atunci când sunt în putere şi acordaţi-le cât de multă atenţie şi iubire puteţi ca să nu aveţi regrete mai târziu, ci să vă amintiţi cu drag de toate clipele petrecute împreună.” Asta încerc să fac, să acord atenţie tuturor persoanelor dragi mie chiar dacă de multe ori ele nu îşi dau seama.

Anunțuri

3 gânduri despre “Week-end la bunici

  1. Foarte frumos spus. Și eu am amintiri grozave de la bunici. Acolo era de fapt casa mea, lumea mea, pentru ca bunicii m-au crescut de la vârsta de 8 luni. Încă mă duc cu drag dar acum sunt musafir. Mi-ai pus un zâmbet pe fata 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s