Dragobetele sărută fetele.

fragi

Cine este Dragobete?

Există o legendă din Muntenia care zice cam aşa:

…” Baba Dochia era o babă bătrână care avea un fiu, pe nume Dragobete Iovan. Crescând, mama îl însură şi îi dete nevastă. Însă Baba Dochia trăia foarte rău cu noru-sa şi deaceea o punea să facă lucru peste puterea ei. Pe la sfârşitul lui Făurar a trimis-o să-i aducă fragi coapte. Dumnezeu i-a dat fragi şi a adus soacrei sale. Baba când a văzut fragile coapte a chemat pe fiu său Iovan Dragobete să meargă cu oile şi caprele la munte… Sosind prima zi din Martie, Baba se îmbrăcă cu nouă cojoace… şi luă pe fiul său și …plecă cu oile și caprele la munte. Abia ajunsă la munte …un viscol geros se puse pe ei ,si-i udă toate cojoacele. Rabdă baba o zi și lepădă un cojoc. Răbdă două și lepădă al doilea cojoc. Și tot așa în fiecare zi, până când în a noua zi lepădă și cojocul al nouălea. Atunci, cuprinsă de ger …se uită la fiul său Iovan Dragobete să vadă ce face. Însa fiindcă Iovan Dragobete fusese mai rău îmbrăcat decât mama sa, înghețase …și din gură îi atârna un sloi de gheață. Văzându-l baba crezu că fiul cântă la caval… oile și caprele, asemenea înghețase de mult. Iar în noaptea a noua a înghețat și baba Dochia, sleindu-se pe o piatră din care curge și astăzi apă…” – Simion Florea Marian, Sărbătorile la români

Şi totuşi de ce sărbătorim ziua Dragobetelor ca zi a dragostei?

Se pare că această sărbătoare este mai veche decât creştinismul. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi dându-se mai multe explicaţii despre provenienţa cuvântului. Una dintre explicaţii ar fi că numele provine din cuvintele dacice „trago” (ţap) şi „bete” (picioare). În timp trago a devenit „drago”, iar „bete” a rămas în limba română un cuvânt care defineşte cingătorile înguste şi fâşiile ţesute.

Dragobetele marchează o sărbătoare precreştină a românilor, care inspiră dragoste, iubire, chiar patimă, şi care te invită să îţi declari dragostea în public şi să îţi găseşti perechea. Acest duh sub latura sa pătimaşă se identifică deseori cu Năvalnicul sau Zburătorul, un fecior frumos şi periculos care în basmele şi legendele româneşti le ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost pedepsit de Maica Domnului şi transformat în planta de leac pentru dragostea rănită, care ii poartă numele.

Una dintre tradiţiile de Dragobete este aceea în care fetele spre ora amiezii porneau în fugă spre sat, iar fuga lor atrăgea câte un băiat care le îndrăgea. După ce îşi prindea aleasa , băiatul îi dădea o sărutare în văzul lumii, sărutul simboliza legământul lor de dragoste pentru un întreg an de zile. De aici vine şi celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!”

Vă urez să fiţi prinse şi sărutate de al vostru Dragobete.

 

Anunțuri