Cu picioarele pe pământ

Avem o ţară minunată, păcat că este locuită de cine nu trebuie. Vrem să schimbăm ceva pentru viitorul copiilor noştri şi pentru nepoţii noştri? Atunci schimbarea ar trebui să înceapă de la noi.

Nu mai ştim ce este acela bun simţ, numai ştim ce înseamna compasiune, patriotism, recunoştinţă, devotament, înţelegere, altruism, sinceritate ş.a.ş.m.d.

Noi încă sperăm „să moară capra vecinului ca să ne fie bine”, vă spun un secret: capra vecinului nu v-a muri niciodată şi chiar dacă v-a muri îşi v-a lua alta, aşa că aveţi grijă de capra voastră să fie frumoasă şi înfloritoare fără să vă mai pese de altele.

Hai  să ne bucurăm şi de acele lucruri mărunte şi nesemnificative fără de care viaţa noastră nu ar avea sens. Hai să dăm mai puţină importanţă lucrurilor materiale şi mai multă importanţă celor sufleteşti. Hai să ne reconectăm cu natura pentru că de la ea ne luăm energia pozitivă de care avem nevoie, hai să ne regăsim pe noi ca să ştim mai bine ceea ce contează cel şi cel mai mult în această viaţă.

Reveniţi oameni buni cu picioarele pe pământ şi vedeţi-vă de treaba voastră care e mai frumoasă şi mai uşoară decât vă daţi voi seama.

 

Earth

Undeva în România

 

„Ne dă Lupii târcoale.”

„Ne dă Lupii târcoale.”

Nu ştiu ce părere aveţi voi despre melodia Adei dar mie îmi place nespus de mult. De fiecare dată când o ascult mi se zbârleşte pielea pe mâini. Are aşa de multe subînţelesuri încât fiecare este liber să îşi imagineze propriul scenariu.

Melodia „Lupii” mă duce cu gândul la strămoşii noştri care au luptat şi şi-au dat viaţa pentru ca pământul pe care ne-am născut să nu ajungă pe mâna străinilor. Iar noi ce facem? Dormim ca nişte „ciobani” în propriile „colibe” în timp ce „Lupii” (străinii) vin să ne mănânce „oile” (bogăţiile acestei ţări pentru care suntem cunoscuţi). Vin să ne cumpere inclusiv pe noi, pe copiii noştri, pentru că suntem recunoscuţi ca fiind un popor cu un număr vast al oamenilor de ştiinţă care au făcut istorie în domeniul cercetărilor şi nu numai.

Nu vreau să intru în polemici. Îmi exprim tristeţea când văd cum ne servim pe tavă, cum am devenit nişte puturoşi cu toţii, ne este „lene” să muncim pământul lăsat de strămoşi. Preferăm să muncim pământul altora, să ne părăsim copiii şi pentru ce? Pentru un ban în plus care  ne dă satisfacţie pe moment, care ne maschează adevăratele tristeţi şi nemulţumiri. Am pierdut de mult adevărata esenţă a vieţii, adevăratele valori care ne fac de-a dreptul fericiţi. Acum depinde doar de noi să ne educăm copiii astfel încât să înveţe ceea ce contează cel mai mult pentru sufletul lor. Altfel, vom aveam nişte copii falşi ascunşi în spatele unui selfie încercând să arate lumii cât de „fericiţi” sunt ei, că doar asta au învăţat de la părinţi. Dacă acele poze ar putea striga …… 😦

 Ascultaţi şi voi versurile melodiei şi spuneţi-mi ce anume vă transmite vouă?

Buna dimineata!

gif-uri-hipnotice07Azi m-am hotărât. Îmi fac un jurnal, pe care să îl împărtăşesc cu toată lumea. Cu mulţi ani în urmă scriam pe un caiet toate gândurile mele. Am şi acum acasă caietele pline cu amintiri scrise de pe vremea când încă mă jucam cu păpușile. Am încetat să fac acest lucru, care îmi plăcea nespus de mult, datorită timpului încărcat pe care îl am. Însă azi, am decis că trebuie să acord timp şi lucrurilor simple care îmi fac plăcere şi cu ajutorul cărora reuşesc să mă eliberez de stările negative. Bine, veţi spune că pentru asta există psiholog, prieteni, familie, dar să fim serioşi câţi dintre voi se duc la psiholog, câţi dintre voi au timp de o cafea cu cel mai bun prieten sau câţi dintre voi sunt aproape de familie pentru a le împărtăşii  gândurile voastre? Şi ca să fiu şi mai sinceră cu voi, eu mă exprim mult mai uşor în scris decât verbal.

O să încep să împărtăşesc cu voi tot ceea ce fac eu pentru mine şi familia mea. Aşa cum sunt eu, cu bune şi rele, pentru că nu suntem perfecţi. Astfel, încerc să fiu aproape de familie, de vechi sau noi prieteni ori de câte ori doresc.

De când am devenit mămică încerc neîncetat să fiu  un bun exemplu pentru copiii mei. Recunosc că nu îmi iese de fiecare dată, exact cum am mai spus, nu suntem perfecţi, însă îmi recunosc şi îmi asum greşelile de faţă cu ai mei copii pentru a vedea că şi adulţii greşesc. Nu îmi este ruşine să recunosc: „Da, am greşit! O să remediez greşelea în cel mai scurt timp.” sau, nu îmi este ruşine să spun: „Scuză-mă, îmi pare rău că te-am rănit!”

Lucrul acesta m-a făcut să văd altfel viaţa şi să gândesc altfel. Vrem o schimbare în ţara asta? Ei bine, trebuie să începem cu modelarea caracterelor noastre şi a copiiilor noştri, care vor ajunge să ne conducă ţara şi să ne plăteasca pensiile. Cât credeţi că vor mai trăi „mafioţii” din ziua de azi? Dacă ne creştem copiii îndoctrinaţi să înghită şi să accepte rahaturile altora, nu vor fi în stare niciodată să schimbe ceva pentru omenire. Trebuie să îi învăţăm lucrurile mărunte, pe care chiar noi le-am uitat atunci cand am căscat gura la prostiile altora. Trebuie să-i învăţăm lucruri precum: bunătatea, onestitatea, bunul simţ, punctualitatea, respectul faţă de ceilalţi, respectul de sine prin îngrijirea personală, respectul faţă de locul numit „acasă” prin curăţenia locului, etc..

Eu sper şi am încredere că mai există şi alţi părinţi sau viitori părinţi care găndesc ca mine. Mă agăţ de acestă speranţă cu gândul că:

ÎMPREUNĂ VOM SCHIMBA VIITORUL ÎN CEVA MAI BUN!